Lemingii
Lemingul este o rozătoare mică, care se găsește de obicei în sau în apropierea Arcticii în zona de tundră. Lemingii împreună cu bizamii alcătuiesc subfamilia Arvicoline (Arvicolinae sau Microtinae). Aceste animăluţe fac parte din suprafamilia Muroide (Muroidea), care include și șobolani, șoareci, hamsteri și gerbili.
Lemingii au o lungime de 13-18 cm și cântăresc în jur de
23–34 g. Ei au o formă destul de rotunjită şi sunt acoperiţi cu o blană lungă şi moale de culoare maronie cu negru. Lemingii au o coadă foarte scurtă, un botic foarte curios şi încăpăţânat, nişte
picioruşe scurte și nişte urechi mici. Au o gheară aplatizată pe primul deget al picioarelor din față, ceea
ce îi ajută să săpe în zăpadă. Sunt animale erbivore,
hrănindu-se mai ales cu mușchi și ierburi. De asemenea, ei sapă prin zăpada pentru a găsi fructe de pădure, frunze, lăstari, rădăcini,
bulbi și licheni. Ca și la alte rozătoare, incisivii lor cresc continuu, permițându-le
să se hrănească cu furaje mult mai dure.
Lemingii nu hibernează
in timpul asprei iernii nordice; ei rămân activi, găsind hrană
prin vizuinile îngropate prin zăpadă. Aceste rozătoare trăiesc în sisteme de
tuneluri lungi, lucru care îi protejează de prădători. Adăposturile lor au zone de odihnă, zone de toaletă și zone de cuibărire. Cuiburile le fac din ierburi, pene și lână de bivol (qiviut). Primăvara ei se mută pe pământ mai înalt, unde
trăiesc în căldări montane sau în
păduri, crescând continuu înainte de a reveni toamna în tundră.
Curiozități
La fel ca
multe alte rozătoare, lemingii au creşteri periodice ale
populației și apoi se dispersează în toate direcțiile, căutând hrana și adăpost.
Lemingul norvegian și lemingul maroniu sunt
două dintre puținele vertebrate care se reproduc foarte repede însă fluctuațiile
populației lor sunt haotice, în loc să urmeze o creștere
liniară sau oscilații regulate.
Lemingii au devenit subiectul unei concepții greșite foarte populare
că sunt determinaţi să se sinucidă în masă
atunci când migrează sărind de pe stânci. Nu este o sinucidere deliberată în
masă ca în cazul în care animalul alege în mod voluntar să
moară, ci mai degrabă un rezultat al comportamentului său migrator. Conduse de cerințe biologice puternice, unele specii de lemingi pot migra în grupuri mari atunci când densitatea populației
devine prea mare. Ei pot înota și pot alege să traverseze o bucată de apă în căutarea unui nou habitat. În astfel de cazuri,
mulți se îneacă dacă bucata de apă aleasă se întâmplă să fie un ocean sau este, în orice caz, atât de
larg încât să le depășească capacitățile
fizice. Astfel, fluctuațiile inexplicabile ale populației de lemingi norvegieni și poate o mică cantitate
de confuzie semantică (sinuciderea nefiind limitată la deliberarea voluntară,
ci și la rezultatul prostiei), au
contribuit la nașterea stereotipului popular al sinuciderilor.
Sursă:
June 23, 2020
Tags :
Google Ads
Subscribe by Email
Follow Updates Articles from This Blog via Email
No Comments