Trăim într-o perioadă nouă si ciudată. Ne vom aminti și vom
discuta despre această pandemie globală timp de zeci de ani sau
poate chiar mai mult. Deși evenimentele care se petrec acum vor
rămâne în amintirile noastre, numeroasele schimbări pe care le
trăim în aceste momente vor persista peste tot, de la obiceiurile
noastre până la instituțiile noastre. Deși schimbările care
urmează sunt încă imprevizibile, schimbările din viața noastră
curentă sunt evidente. Modul în care ne mișcăm (sau nu), modul în
care interacționăm cu ceilalți, modul în care ne gândim la
relațiile noastre - aproape toate aspectele vieții de zi cu zi s-au
schimbat ca răspuns la amenințarea invizibilă a unui virus
nedorit.
Și totuși, într-un moment în care viitorul pe termen scurt pare învăluit în izolare, orizontul pe termen lung oferă o anumită mângâiere și inspirație. Vom trece peste aceasta. Din această perspectivă, printre puținele elemente care sunt importante și care trebuie luate în considerare se numără educația.
Și totuși, într-un moment în care viitorul pe termen scurt pare învăluit în izolare, orizontul pe termen lung oferă o anumită mângâiere și inspirație. Vom trece peste aceasta. Din această perspectivă, printre puținele elemente care sunt importante și care trebuie luate în considerare se numără educația.
Schimbările aduse educației sunt, de fapt,
unele dintre cele mai evidente consecințe ale acestui moment. Facem
dintr-o dată parte dintr-un experiment global în care trebuie să
folosim toate mijloacele de învățare. Drept urmare, am fost
nevoiți să regândim și să câștigăm implicarea elevilor.
Astfel realizăm rolul important pe care îl joacă tehnologia – și
îl va juca după ce această criză va trece - pentru învățarea
într-o lume conectată la nivel global.
Cu toate acestea, chiar dacă se pare că
tehnologia educațională are un moment de avânt, ar putea să nu
fie cel la care sperăm. Pe măsură ce profesorii „scormonesc”
și părinții își
ajustează programul pentru a-și asuma noi roluri de școlarizare în
casă, în multe moduri tehnologia este aplicată în principal
pentru scopul comun de a trece pur și simplu. Învățarea de la
distanță are un moment, da, dar trebuie să îi recunoaștem
limitările.
Învățarea la distanță se referă la
separarea fizică, în care profesorul și elevul sunt separați. În
multe privințe, se caracterizează prin ceea ce nu o definește, și
anume orientarea și condițiile unice necesare pentru a se asigura
că o astfel de învățare este eficientă și semnificativă. În
schimb, învățarea online este un instrument mult mai nuanțat și
mai bine organizat. Învățarea online oferă o pedagogie profundă
și bogată, iar un curriculum online necesită planificare, timp și
o înțelegere clară a celor mai bune modalități de utilizare a
mediului. Nu ar trebui să ne imaginăm că situația noastră
actuală va produce în mod magic această înțelegere sau datorită
efortului depus se va realiza adevărata promisiune a învățării
online.
Nu mă întelegeți greșit. Acesta nu este un
moment pentru pesimism. De fapt, dacă privim îndeaproape, putem
vedea exact contrariul. Oportunitatea este peste tot. Aceste perioade
extinse de izolare ne pot oferi oportunități de a regândi educația
și, odată cu aceasta, rolul de susținere al tehnologiei.
Ar trebui să menținem aceste perioade de
încercare la așteptări rezonabile. După cum ne-am putea aștepta,
încercările de a iniția brusc învățarea la distanță ca un
mijloc de cercetare aprofundată și extinsă vor rămâne scurte.
Din
acest motiv aceste momente sunt deosebit de bune
pentru observare,
experimentare și planificare. Pe măsură ce descoperim și
împărtășim modalități de a ne conecta cu elevii potențial
distrași, ne dăm seama din nou de importanța învățării
personale și a școlii fizice.
Deși
multe dintre aspectele normale ale învățării sunt în așteptare,
viața în sine nu se oprește. Învățarea si curiozitatea
continuă. Pe măsură ce ne adaptăm la noua noastră situație,
oportunitățile neașteptate se dezvoltă peste tot. O plimbare în
familie dezvăluie o vrăbiuță
împiedicată care se strecoară într-o curte. O știre despre o
figură sportivă devine o dezbatere despre statisticile din carieră.
A face pâine devine o lecție de chimie. Acestea reprezintă
sclipiri de învățare. Momentele „a-ha” în miniatură ascunse
în mijlocul întâmplărilor din viața de zi cu zi fac parte din
educația actuală. Educația a devenit, deocamdată, un lung șir
de momente.
Deci ce facem acum? Chiar
acum ar trebui să profităm de această ocazie pentru a ne gândi
mai profund la ceea ce ar putea fi. Deoarece folosim tehnologia
pentru a împărtăși povești sau imagini din diversele noastre
lumi, să ne imaginăm cum tehnologia ar putea reuni acele lumi
pentru a deschide învățarea și mai departe. Luați acest timp de
izolare pentru a căuta, pentru a explora și pentru a savura aceste
momente. Împreună vom fi împrospătați și gata pentru o revenire
robustă la o viață de învățare aprofundată pe drum.